Veritasaga – Ce a mai ramas

Rate this post

Versuri Veritasaga – Ce a mai ramas.

Spune-mi, ce-a mai ramas in loc de suflet si cu ce pret?

Am pornit la drum pur precum lumina
un copil cu scantei in ochi care nu stia ce-nseamna vina
cautand iubirea si stima
si cum nu stiam sa lovesc viata m-a lovit prima
si am aflat ca nu e prea rau sa nu fi om
sa fi prea om e crima
si uite-asa a picurat un pic de negru in esenta mea
pentru ca ceilalti nu dadeau doi bani pe decenta mea
si-atunci mi-am spus, „nu mai e loc de nimic sfant in lume”
ne pierdem printre ace, fumuri si glume
facute pe seama celor slabi
ne nastem sanatosi si-ncercand sa ne vindecam devenim bolnavi
vezi tu, viata e o strada, slab luminata
plina de gropi, plina de blocuri, gata sa cada
ghici peste cine
plina de focuri gata sa arda pe oricine
plina de ochi gata sa vada orice slabiciune
plina de prosti ce inca asteapta raspunsul la o rugaciune
cat despre mine, nimic din tot ce misca nu ma mai misca
doar ura ma pisca din cand in cand facandu-ma sa strig ura
si azi o sa ma vand in rest acelasi praf doar in alt vant
si nici eu nu mai sunt acelasi
si nici nu mai stiu cine sunt

Refren:
Spune-mi, in loc de suflet ce pana acum
am incercat sa ma schimb; nu mai am cum
m-am pierdut pe drum si vreau sa stiu,
oare-am sa mai fiu vreodata cum vroiam sa fiu?

Am aparut in mod accidental
intr-o noapte geroasa, intr-un spital
predestinat a fi un alt oricare, un altul care,
nu traieste de fapt, ci doar ii pare si doare
Am crescut intr-o saracie lucie
vazand viata ca ceea ce ar putea fi
vazandu-i p altii traind in fiecare zi fara a se gandi
la ceea ce urmeaza
iar cand totul era rau mi-am spus „viseaza!”
mi-am pastrat imaginatia treaza
acum asta ma enerveaza doar stiu ca arat fericit dar doar par
as vrea sa dispar
in minte imi apar momentele cand
simtindu-ma singur pe pamant
am hotarat un suflet sa-mi vand
crezand ca am altul
si astfel mi-am frant universul
si mi-a ramas doar pixul, coala si versul
m-am compromis destul pentru placeri de nimic
pentru hartii intr-un plic ce mi-ar aduce un pic
de fericire, dar mi-a adus doar albe fire
si amagire si de iubire sunt satul ca de orice amintire
ca sunt doar gol in interior
stand la un pol inferior
celui normal si ce-a ramas in loc de suflet
doar un destin fatal
si o umbra ce vine si trece si umbla
simtind totul rece cu gandul doar
si totusi ma doare
acum sunt toate neclare
orice fosta problema minora
acum e mare ba e imensa de fapt
si cu ce pret nu stiu, dar stiu ca sunt apt
sa judec totul obiectiv
desi gandesc negativ pe un fond clar pozitiv

Refren:
Spune-mi, in loc de suflet ce pana acum
am incercat sa ma schimb; nu mai am cum
m-am pierdut pe drum si vreau sa stiu,
oare-am sa mai fiu vreodata cum vroiam sa fiu?

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.